V

A doua zi, a venit chiar ea la poartă și m-a chemat la o mică plimbare. Am mers pe exact același traseu.

-          Ghiță, mă iubești?

-          Te iubesc, Ioana.

-          Îmi vei fi alături și la bine, și la greu?

-          Sigur.

-          Ce ești gata să faci pentru mine?

Treceam pe lângă grădina mătușii Alina, cea mai frumoasă grădină cu flori din tot satul.

-          Îți plac trandafirii?

Am privit cochet spre trandafirii tușii Alina.

-          Ești nebun?

Ca să vezi, îmi citește gândurile!

Am sărit peste poartă și am rupt pentru dânsa cel mai frumos trandafir. Din ziua aceea, nu ne-am mai despărțit. Ne știa tot satul planurile. Ea voia să devină profesoară de geografie. Eu – profesor de istorie. Dar viața a aranjat lucrurile cum a vrut ea. S-a întâmplat în 1939.”