Rugăciune întru salvare

În fiecare zi eu, Doamne, mă trezesc
Şi cu smerenie Îţi mulţumesc
Că îmi găteşti o lecţie cerească
Ce iar, din răsputeri, să mă izbească.

Şi recunosc că obosesc
Lumea din piatră să mi-o construiesc.
Văd minţi rătăcite ce prin ceaţă plutesc
Şi statui, cu măşti din lut, cuceresc.

Ca orice suflet omenesc
Port crucea-n spate şi o lustruiesc.
Ajută-mă, o, Zeu al Dimineţii
Să-mi duc păcatele de-a lungul vieţii!

Şi, spre nefericire, ştiu prea bine
Că n-o să mă susțină nimeni
S-arunc povara crucii de pe umeri.
Rămîne, Doamne, Tu păcatele să-mi numeri.

Numai cînd trupul mi se va răci
Eu de ştampila patimilor mă voi izbăvi.
Pînă atunci, ajută-mă, o, Zeu al Purităţii
Să-mi duc păcatele de-a lungul vieţii!