Farmecul nopţii

În fiecare dimineaţă aştept cu nerăbdare
Să vină noaptea şi să văd cum luna îmi răsare
Pentru că atunci eu mă trezesc
Şi scriu, învăţ, citesc, trăiesc.
Îmi place liniştea mortală,
Cînd gîndurile dau năvală.
Îmi place spaţiul pustiu,
Îmi place că e cerul viu.
Tăcerea-i sinceră şi ştiu-
M-acceptă aşa cum vreau să fiu.
În timp ce lumea se tot miră
C-astfel de lucruri mă inspiră,
Eu dormitez, aştept să vină
Stăpîna LUNĂ şi să mă susţină.
Singurătatea-i unica scăpare
De-a omului privire arzătoare.
Ştiu sigur, caută ştampilă,
Ei "dumnezei" vor să devină.
De ce nu-mi place omenirea?
Fiindcă şi-a uitat menirea!
Sunt falşi, sunt prea gălăgioşi,
Indiferenţi, pretenţioşi.
Prefer, de aceea, să trăiesc
Cînd "dumnezeii" se-odihnesc!