Laudă ploii

Ploaia e-un şir de sentimente infinit
Şi ne ajută să gîndim.
Îngînul trist al duhului tomnatic
Ne luminează inimile cu imagini dulci de dor.
Iubită ploaie – sursă de-nspiraţii,
Căci asta-i muza scandaloasă a unui veşnic scriitor!
Ea – zîna întunericului însetat de seri romantice,
Doar ea ne poate vesel întrista.
Şi de-aş putea, cu stimă şi iubire strîns eu aş îmbrăţişa-o,
Căci, ştiţi, îmi place să ascult cîntările ei.
Haideţi cu toţii, s-ascultăm!
Cu siguranţă veţi auzi tăcerea ei melodică,
Vă va fura în zbor...