Mama

Nu ştiu nimic pe lume mai curat, frumoasă mamă,
Decît iubirea ta cinstită, veşnic blîndă.
Şi chiar de lumea asta se destramă,
Rămîne a ta, măicuţă,-ntruchipare sfîntă.

N-aş da privirea-ţi gingaşă pentru nimic în lume,
Nu te-aş uita nici peste ani, nici peste secole-nvechite.
A ta iubire-i cea mai scumpă, alţii ce n-ar spune,
Alături clipele-mi de muritor sunt infinite.

Eu tristă aud cum uneori ca o pisică
Tu semnele sfîşietoare-ţi lecuieşti.
Mă-nchin pîn’ la pămînt şi-ţi mulţumesc, mămică
C-uitînd de ale tale răni, pe a mele cu credinţă le-ocroteşti.