Dialog

-     Tu, Doamne, eşti un Împărat,
       Un Înger alb, neînfricat.
       Vezi totul de acolo, sus, din cer,
       Vezi cum se nasc şi cu încetu’ micii oameni pier.
       Te ţii de şotii, eşti glumeţ,
       Întruna rîzi, eşti zîmbăreţ.
       Ne urmăreşti şi-Ţi e uşor,
       Dar zilnic, ale noastre trupuri mor.
       Suntem erori, greşeli ale naturii,
       Deşeuri, lipsa totalmente a culturii.
       Şi acum, ce faci, Tu te distrezi?
       Să te opreşti Tu nu cutezi?
-     Posibil, dragă, ai dreptate,
       Voi spune aşa: Eu judec după fapte!
       Nu mă amuz, ci plîng atunci cînd văd
       Că cade lumea şi-i prăpăd.
       Eu v-am creat curaţi, v-am oferit şi libertate,
      Voi aţi ales să vă mînjiţi de la picioare pîn’ la coate.
      N-ai auzit de reciclare?
      Rugaţi-vă, de altfel, nu aveţi scăpare...