Ce-i aia suflet

"Ce-i aia suflet?" de mă-ntreabă un copil,

Îi voi răspunde-ndată, fără ezitare:

Copile, sufletul e cerul, îmbrăcat tiptil,

În straie sărutate de culoare.

El se ascunde în mirosul de bujori

Ce cresc la bunicuța în grădină...

E vocea mamei, care-ți dă fiori

Și ți se face pielea de găină.

Știi, sufletul e lacrima ce curge

Atunci când simți tristețe sau durere.

Sau zâmbetul, pe care ți-l mai smulge

Din când în când, oglinda, drept avere.

Eu cred... Ba nu, eu știu! Eu știu că sufletul există!

El poate fi și lacrimă, și zâmbet, și culoare!

Iar dacă cineva tot neagă și insistă...

Ca să îl simtă - doar oferă-i o îmbrățișare!