Destin

Zadarnic te uiți spre Soare,
Zadarnic îl venerezi.
Din beznă nu e scăpare,
În stele să nu mai crezi.

Privești visător spre zare,
Vrei aripi să-ți crești, negreșit,
Dar uiți că nu poate să zboare,
Cui să se târască-i menit.

Cui îi pasă spre ce aspiri?
Cui îi pasă ce ai în gând?
Bogății, prieteni, iubiri
Vei lua cu tine-n pământ?

Să-și clădească lumea iar și iar
E al omului veșnic chin.
Din haos toți apar, în haos toți dispar.
Acesta-i singurul tău destin.

Blestem sau binecuvântare,
După sfârșit s-ajungi la început?
Zadarnic te mai uiți spre Soare,
Zadarnic în stele-ai mai crezut.