Lumina

Sus, dincolo de porțile Raiului,
Dăinuie sfânta făclie a credinței.
Jos, în cea mai adâncă groapă a Infernului,
Stăpânește flacăra pocăinței.

Noi, tânguindu-ne fără lumină,
Am încercat s-o reinventăm.
Însă cine să fie de vină
Că lumină nu știm să creăm?

Dragul meu, știi ce-nseamnă adevărata lumină?
Stinge lampa asta odată!
Ca să-i vezi strălucirea deplină,
Lasă sufletul tău să ardă!