Eterna bătălie

Atunci când pedepsitu-mai cu prima răsuflare,

Ai glăsuit astfel:

„Scufundă-te în a păcatelor adâncă mare.

Îneacă-te sau luptă, de alt fel!”

Și am luptat cu valurile care

Se năpusteau asupra-mi, zi de zi.

Eu nu știam că voi găsi salvare

Tot prin păcate, când nu voi mai fi.

De ce mă lași în voia sorții, Doamne?!

De ce Renaștem prin suspine?

Aici fiece pas mă doare

Și nu există doctorie…

Inimi de plumb și creieri din cenușă

Se zbat pentru divina Nemurire.

Ce întuneric se ascunde după ușă?

Trăim ca orbii, în neștire…

Mă bălăcesc acum în murdărie

Ca să purific ce-a rămas din Tine.

Și dacă acesta-i prețul veșniciei,

Voi duce bătălia pân’ la fine!