Te naști...

Te naști. Un ghemotoc pur și inocent. Pătrunzi, fără să vrei, în această lume plină de taină și mister. Începi să o cunoști. Te simți în siguranță. Alături sunt cei care te ocrotesc. Faci primii pași. Rostești primele cuvinte. Înveți să rîzi și să zîmbești. Primii prieteni. Primele dezamăgiri. Pe zi ce trece, afli greutățile vieții. Lumea nu mai pare perfectă. La școală - evaluat, cercetat și analizat zi de zi. Poți ceva? Știi ceva? Demonstrează! O mică piesă a unui mare sistem. Regula e regulă, nu ai voie să o încalci! În societate? O luptă permanentă pentru un loc sub soare. Vezi zeci, sute de oameni zi de zi. La un moment dat, înțelegi că îți e frică de ei... de privirile lor... de gîndurile lor... „Ce vor zice oamenii? Ce va crede ăsta, dar celălalt? Ce impresie voi crea?” Ești aproape strivit de presiunea comunității. Trebuie să vorbești, trebuie să scrii, trebuie să te manifești, trebuie, trebuie, trebuie... Trăiești într-un permanent război. Cuprins de un război lăuntric, te îneci zi de zi în propriile gînduri și idei. Afară - un război fără sfîrșit. Luptă pentru existență. Împinge-i pe toți, mergi peste capete și nu privi în urmă, de altfel, vei fi tu cel călcat și lăsat în spate. Adevăr? E o iluzie. Adevăr nu există și nici nu a existat. Există doar oameni bogați și săraci. Stăpîni și slugi. Lupi și turme de oi. Nu mai crezi în cinste și adevăr. Ai aflat mizeria vieții. Ești mare. Nu mai ai voie să fii copil. Trebuie să te descurci singur în viață. Te rătăcești. Nu știi încotro să mergi. Cazi. Te ridici. Iarăși cazi. Iarăși te ridici. Afli ce e trădarea. Afli că oamenii pleacă. Toți pleacă. Pleacă fără să-și ia rămas bun. Nu îți spun de ce și cînd vor reveni. Dispar, lăsîndu-te într-o tăcere mortală. Te crezi de vină. Nu ai știut să îi oprești. Înveți să ierți. Înveți să iubești. Oare ai meritat fericirea? Oare se va sfîrși tot atît de brusc cum a început? Se sfîrșește. Înveți că totul are sfîrșit. Te împaci cu acest gînd. Încerci să îți găsești menirea în viață. Carieră. Familie. Prieteni. Rutină. Vrei aventuri, călătorii, senzații noi. Dar timpul s-a scurs. Părul e însurit și nu mai ai puterile de adineauri. Visuri împlinite? Inimă împăcată? Liniște sufletească?... Mori.