Tu iarăși pleci...

Tu iarăși pleci... tu iarăși pleci!

Rămîn perplexă, indignată!

Cuvinte de adio, seci

Mi-au răsturnat ființa toată...

Mă lași pustie - o sihastră

Ce proslăvește zei străini.

Dispari, precum în vid un astru

Stinge ale sale tainice lumini.

Mă voi porni să caut

Doi ochi ce licăresc...

Și vocea ta de flaut

Eu vreau să o găsesc.

Voi scotoci un Univers

Și încă unul, și-ncă unul...

Ca să citești tu acest vers,

Da, voi străbate astfel drumul.

Și dacă nu te voi găsi,

M-oi face scrum, arzînd pe foc,

Căci dacă nu mă vei iubi,

Eu nu voi mai iubi deloc.